Nu poti vedea ce e perfect,visand in nostalgie
Nu poti cladi legandu-te de o amintire
E dureros de simplu,visand sa vezi iubire
privind neantul ce iti apartine.
Cand s-a intors in visul tau ,umbra cuvantului nespus,
Si sufletul si inima ti s-au deschis,
si gandurile ti s-au intors la vechea amintire
Avand o vaga si nespusa nostalgie.
Nu ma privi cu ochi straini si rai,
Oricum nu poti vedea nimic in ei.
Ce crezi ca totul e facut ca sa dispara,
Precum apusul unei nopti de vara?
Nu te mira de zidul meu cladit,
E doar un gand ce a fost sadit.
Printre atatea furtuni de vise si trairi,
Se vede vag dar sigur destinul unei mari iubiri.
Nostalgie-Cecilia Podoleanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu