Meditand..

Ce gol ,ce mic ,ce vid e totul,
Cand am atatea sa iti spun.
Acum,tarziu,la ceas de noapte,
Gasesc puterea sa iti scriu.

Cateva randuri ,nu mai mult,
Oricum sunt vise si nu se spun,
Si poate-n ele vei gasi,
Puterea de a nu irosi.
Si vise si sperante si ganduri ne-nplinite
Si taine si  iubire si chiar cai diferite.

Nu este timp  caci  e prea scurt.
Sa vezi enigma din trecut,
In suflet ai pastrat-o in amintire,
Ca pe o clara despartire.

E simplu de-nteles cand vrei cu adevarat,
Gandul tau scris e ca un dar,
Pentru  a putea zari lumina,
Cea care-ti tainuie privirea.

Respiri cam greu si-abia te mai abtii,
E clar ,cuvintele nu le mai stii,
Pleci trist pe-acelasi drum ingandurat,
Dar nu pleca,mai ai atat de urcat.

Si ai atatea vise sa imparti,
Si ganduri si tot ce ai mai curat,
Acum ca poti avea ragaz,
Nu te indeparta de mine pas cu pas.

Cand noaptea sufletul mi l-a atins,
Am vrut sa scap ,sa plec, sa pot sa tip,
Sa pot lua cu mine si visul si iubirea,
Sa pot avea cu ele nemurirea.
 
                               Meditand...-Cecilia Podoleanu