MAI PRESUS DE CUVINTE

 Inca mai vad lumina de la finalul drumului ratacitor,
Atunci era cam lung si parca tot ma dor,
Visele si gandurile care le-am strans ocrotitor,
Cu cel mai mare si nostalgic dor.

Lungi si rele ganduri,par a se roti aievea,
Indelungul sunet,nestiuta cheie,
Par a se zari,dar fara asteptare,
Simt cum inima din nou tresare.

Incep sa cred si-ncep sa vad ce n-am  vazut vreodata,
Incep sa cred ca ai trait odata, 
Si mai incep sa cred ca totul nu era frumos,
Daca atunci nimic din toate astea nu ar fi fost.

                   Mai presus de cuvinte-Cecilia Podoleanu

O vaga amintire

De cand am scris,am mers prin tot ce n-am putut sa vad,
Prin tot ce n-am vazut ,dar tot am avut in gand,
Si tot ce simt acum,e tot ce n-as putea sa vreau,
E gand ,e vers,e raul necesar.

E totusi bine,aerul inca il simt ,
In suflet mi-aprinde gandul cel mai nedumerit,
Si vreau sa zbor,sa uit de-ntreaga ta faptura,
Poti lua totul cu tine,fara dor,ganduri sau ura.

Ma intrebam aievea,in somnul dulce al eternitatii,
De voi vedea lumina,ce mi-a inspirat candva fiinta.
Si murmurul cantecului nostru ,ce lin ma-nduiosa,
In vremurile ce astazi parca le traiam.


                                    O vaga amintire-Cecilia Podoleanu

Meditand..

Ce gol ,ce mic ,ce vid e totul,
Cand am atatea sa iti spun.
Acum,tarziu,la ceas de noapte,
Gasesc puterea sa iti scriu.

Cateva randuri ,nu mai mult,
Oricum sunt vise si nu se spun,
Si poate-n ele vei gasi,
Puterea de a nu irosi.
Si vise si sperante si ganduri ne-nplinite
Si taine si  iubire si chiar cai diferite.

Nu este timp  caci  e prea scurt.
Sa vezi enigma din trecut,
In suflet ai pastrat-o in amintire,
Ca pe o clara despartire.

E simplu de-nteles cand vrei cu adevarat,
Gandul tau scris e ca un dar,
Pentru  a putea zari lumina,
Cea care-ti tainuie privirea.

Respiri cam greu si-abia te mai abtii,
E clar ,cuvintele nu le mai stii,
Pleci trist pe-acelasi drum ingandurat,
Dar nu pleca,mai ai atat de urcat.

Si ai atatea vise sa imparti,
Si ganduri si tot ce ai mai curat,
Acum ca poti avea ragaz,
Nu te indeparta de mine pas cu pas.

Cand noaptea sufletul mi l-a atins,
Am vrut sa scap ,sa plec, sa pot sa tip,
Sa pot lua cu mine si visul si iubirea,
Sa pot avea cu ele nemurirea.
 
                               Meditand...-Cecilia Podoleanu

GANDURI SCRISE...

Nu poti vedea ce e perfect,visand in nostalgie
Nu poti cladi legandu-te de o amintire
E dureros de simplu,visand sa vezi iubire
privind neantul ce iti apartine.


Cand s-a intors in visul tau ,umbra cuvantului nespus,
Si sufletul si inima ti s-au deschis,
si gandurile ti s-au intors la vechea amintire
Avand o vaga si nespusa nostalgie.

Nu ma privi cu ochi straini si rai,
Oricum nu poti vedea nimic in ei.
Ce crezi ca totul e facut ca sa dispara,
Precum apusul unei nopti de vara?

Nu te mira de zidul meu cladit,
E doar un gand ce a fost sadit.
Printre atatea furtuni de vise si trairi,
Se vede vag dar sigur destinul unei mari iubiri.

                       Nostalgie-Cecilia Podoleanu

Lipsa constiintei umane-dovada clara a INUMANITATII si a FALSITATII

Din punctul meu de vedere,ideea formulata mai sus are o veridicitate dovedita si este o constatare a mea care nu e tocmai imbucuratoare si frumoasa.

Mereu m-am intrebat de ce unele persoane au comportamente pe care eu nu le intelegeam. Gesturile lor necugetate,privirile pline de resentimente, sunt doar cativa factori care au contribuit la formarea unei explicatii intr-un final.

Exista o singura explicatie rezonabila,consider eu si anume: LIPSA CONSTIINTEI UMANE.

Nu poti fi uman, o persoana cu principii care isi ghideaza viata dupa propriile vise si sperante,o persoana care vede viata in viziunea lui si si-o cladeste astfel,daca nu ai CONSTIINTA si VALORI MORALE.

Daca aceste doua elemente nu-ti definesc caracterul si felul de a fi intr-o mare masura,nu te poti considera FIINTA UMANA,nu poti da sfaturi altora in incercarea de a-i ajuta.

E aberant sa crezi ca o poti face,desi daca esti o persoana cu o prea mare ''stima de sine'',poti face aceasta greseala si iti poti atribui acest drept fara insa a-ti dovedi tie acest lucru.

LIPSA CONSTIINTEI  atrage dupa sine lipsa regretelor.O persoana fara constiinta ,automat nu va avea remuscari,nu va avea mustrari de contiinta,se va ascunde mereu sub o masca .

Aceste persoane vor trata mereu totul cu superficialitate,nu vor fi capabili sa aiba prieteni in adevaratul sens al cuvantului si vor atrage mereu esecul asupra lor.

Astfel lipsa constiintei umane este o dovada clara a inumanitatii si a falsitatii.