De cand am scris,am mers prin tot ce n-am putut sa vad,
Prin tot ce n-am vazut ,dar tot am avut in gand,
Si tot ce simt acum,e tot ce n-as putea sa vreau,
E gand ,e vers,e raul necesar.
E totusi bine,aerul inca il simt ,
In suflet mi-aprinde gandul cel mai nedumerit,
Si vreau sa zbor,sa uit de-ntreaga ta faptura,
Poti lua totul cu tine,fara dor,ganduri sau ura.
Ma intrebam aievea,in somnul dulce al eternitatii,
De voi vedea lumina,ce mi-a inspirat candva fiinta.
Si murmurul cantecului nostru ,ce lin ma-nduiosa,
In vremurile ce astazi parca le traiam.
O vaga amintire-Cecilia Podoleanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu